Comunicarea cu copilul de 1-3 luni
Aceasta este o perioadă emoționantă pentru părinți, deoarece, bebelușii fac un adevărat progres în comunicare. Tu și bebelușul tău, vă veți bucura de „conversații” unu-la -unu — făcând schimb de zâmbete sau sunete precum „uuu” ori „aaa”. Și personalitatea bebelușului începe să se arate, pe măsură ce micuțul tău devine un mai activ și vioi membru al familiei.
Cum comunică bebelușii
Plânsul continuă să fie pentru bebeluș un mijloc principal al comunicării, timp de multe luni. Lăsând la o parte faptul că-și atenționează părinții că vor ceva, s-ar mai putea să plângă atunci când se simt copleșiți de tot felul de priveliști și sunete din mediul înconjurător.
Câteodată, micuții ar putea să plângă fără nici un motiv precis. Atâta timp cât bebelușul tău nu este bolnav sau rănit, încearcă să nu te îngrijorezi prea tare dacă acesta plânge și să-l consolezi imediat.
Copilașul va răspunde la sunetul vocii tale, devenind liniștit, zâmbind sau devenind entuziasmat, mișcându-și mânuțele și piciorușele. La această vârstă, bebelușii încep adesea să zâmbească la mămica sau tăticul lor, dar, s-ar putea să aibă nevoie de ceva timp pentru a se obișnui cu persoanele mai puțin familiare, precum bunicii. Probabil că bebelușul tău nu va zâmbi și nu se va purta cu prietenie față de străini.
Acum, micuții își descoperă abilitatea de a face vocalize: curând vei avea o mașinărie de gângurit! Unii bebeluși încep să scoată sunete formate din vocale (precum „aa-aa” sau „uu-uu”) în preajma vârstei de 2 luni.
Copilul „va vorbi” cu tine printr-o varietate de sunete și, de asemenea, va zâmbi și va aștepta de la tine un răspuns, va răspunde la zâmbetele tale prin propriul său zâmbet. S-ar putea chiar ca bebelușul să-ți imite expresiile feței.
Ce ar trebui să fac ?
Bebelușului îi place să-ți audă vocea, așa că, vorbește, murmură, cântă și gângurește, în timpul acestor prime luni. Răspunde cu entuziasm la sunetele și zâmbetele copilului. Spune-i numele obiectelor la care se uită și spune-i ce faci. Numește obiectele familiare atunci când le atingi sau adu-le în preajma lui.
Consideră „vorbitul” bebelușului o ocazie specială pentru a avea o „conversație”. Dacă-ți auzi copilul că scoate vreun sunet, repetă-l și așteaptă să auzi altul. Îți înveți bebelușul lecții valoroase despre ton, imprimarea ritmului și despre când este rândul lui să vorbească atunci când poartă o conversație.
De asemenea, îi transmiți bebelușului că el este suficient de important pentru a-l asculta. Nu-l întrerupe și nu privi în altă parte atunci când el „vorbește” — arată-i că ești interesat și că micuțul tău poate avea încredere în tine.
La această vârstă, se pare că bebelușii răspund cel mai bine la vocea feminină — cea care este asociată în planul trecutului cu mângâierea și hrana. De aceea, majoritatea oamenilor ridică tonul vocii și exagerează atunci când vorbesc cu bebelușii. Este în regulă — studiile au arătat că „vorbitul de bebeluș” nu întârzie dezvoltarea vorbirii — dar combină niște cuvinte rostite corect, pe un ton de adult. Poate părea devreme, dar în felul acesta, pregătești terenul pentru primele cuvinte ale bebelușului.
Câteodată, micuții nu au dispoziție să vorbească sau să vocalizeze — chiar și ei au nevoie de propria intimitate și de o pauză față de stimulii din mediul înconjurător. Bebelușii, s-ar putea să se întoarcă cu spatele, să-și închidă ochii sau să devină agitați sau supărăcioși. Dacă se întâmplă asta, lasă-ți micuțul să stea singur sau încearcă pur și simplu să-l îmbrățișezi.
Sunt momente în care, cu toate că i-ai îndeplinit toate nevoile, totuși micuțul continuă să plângă. Nu te alarma — bebelușul poate fi suprasaturat, poate avea gaze sau, ar putea avea prea multă energie și în cazul acesta are nevoie de un plâns bun.
Este ceva obișnuit pentru bebeluși să aibă o perioadă agitată, zilnic, cam în același timp, în general, între începutul serii și miezul nopții. Deși, toți bebelușii plâng și dau dovadă de o anumită stare de agitație, totuși, atunci când un copil care este de altfel, sănătos, plânge mai mult de 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână pentru cel puțin 3 săptămâni, este un fapt cunoscut că are colici. Acest lucru poate fi supărător, dar vestea bună este că nu durează mult — cei mai mulți bebeluși depășesc faza respectivă pe la vârsta de 3-4 luni.
Încearcă să-ți liniștești micuțul. Unii bebeluși sunt alinați prin mișcare, cum ar fi legănatul sau plimbatul prin cameră, înainte și-napoi, în timp ce alții, se liniștesc la auzul diferitelor sunete, precum o muzică plăcută sau bâzâitul unui aspirator. S-ar putea să treacă ceva timp , până vei descoperi ce anume îl liniștește cel mai bine, în timpul acestor perioade pline de tensiune.
Dacă ești îngrijorat(ă)
Vorbește cu medicul tău dacă bebelușul pare să plângă pentru un timp neobișnuit de lung sau dacă plânsul îți sună ciudat. Medicul va putea să-ți spulbere temerile sau să caute un motiv medical pentru suferința copilului. Șansele sunt ca totul să fie bine, iar știind asta, te poate ajuta să te relaxezi și să stai calm(ă), atunci când copilașul este supărat.
Pe parcursul acestei perioade, de obicei, bebelușii ating aceste ținte în comunicare:
- sunt atenți la chipuri și împrejurimi
- zâmbesc la auzul vocii unuia dintre părinți
- zâmbesc luând contact cu ceilalți
- gânguresc și scot sunete atunci când li se vorbește
- imită unele sunete și expresii faciale
Păstrează în minte faptul că, bebelușii comunică în ritmuri diferite, exact așa cum se dezvoltă fizic în ritmuri diferite. De obicei, nu există nici un motiv pentru îngrijorare, dar, vorbește cu medicul tău dacă ai vreo întrebare legată de limbajul sau auzul bebelușului.
Tin sa va multumesc. Sunt un student la facultate de psihologie si ca si proiect de semestru la una dintre materiile mele, Psihologia Dezvoltarii, am avut de extras un articol nonstintific de pe internet si sa il comentam. Am ales acest articol pentru ca are si idei bune si idei gresite. Nimic nu e in mod special gresit doar ca interpretat diferit in afara de un lucru care tin sa il specific: nu exista plans fara motiv… va rog frumos sa nu cadeti in acesta plasa.. nu exista ideea ca copilul trebuie sa planga ca sa se descarce.. il afecteaza foarte mult capacitatea parintelui de a reactiona la nevoia lui exprimata prin plans.. daca doriti sa aflati mai multe detalii si teorii plus studii care arata greselile din acest articol cititi carti de psiholofie a dezvoltarii !
O zi buna sa aveti :).