Mulți copii, în special adolescenți, se preocupă de modul în care arată și devin conștienți de corpul lor. Acest lucru se întâmplă în special în perioada pubertății, atunci când aceștia experimentează schimbări fizice semnificative și au contact cu noi presiuni sociale.
Din păcate, pentru mulți dintre copii și adolescenți, această îngrijorare poate degenera într-o obsesie ce poate deveni o tulburare de alimentație. Tulburările de alimentație, precum anorexia sau bulimia, determină fluctuații dramatice ale masei corporale, intervin în bunul mers al vieții cotidiene, și pot afecta permanent organismul și sănătatea.
Părinții pot contribui la prevenirea dezvoltării unor tulburări de alimentație la copiii lor prin construirea stimei lor de sine și prin încurajarea lor în a adopta atitudini sănătoase cu privire la nutriție și aspect fizic. Dacă suspectezi că fiul sau fiica ta ar putea avea o tulburare de alimentație, este foarte important să intervii și să cauți ajutor medical potrivit.
Despre tulburările de alimentație
În general, tulburările de alimentație presupun gânduri și sentimente auto-critice, negative cu privire la masa corporală și la alimente, și obiceiuri alimentare care pot perturba buna funcționare a organismului și activitățile zilnice.
Deși sunt mult mai frecvente în rândul fetelor, tulburările de alimentație pot să apară și la băieți. Sunt atât de frecvente în populația S.U.A. încât 1 sau 2 din 100 de copii se confruntă cu o astfel de problemă, de obicei cu anorexie sau bulimie. Din păcate, majoritatea copiilor sau adolescenților reușesc să ascundă foarte bine de familiile lor tulburările lor de alimentație pe perioade de ordinul lunilor sau chiar anilor.
Persoanele care suferă de anorexie au o teamă extremă de luarea în greutate și o perspectivă deformată asupra propriului corp în ceea ce privește mărimea și forma acestuia. Ca rezultat, se străduiesc să își mențină masa corporală scăzută. Unele persoane își restricționează aportul de alimente prin diete, abținere de la mâncare, sau exerciții fizice excesive. Persoanele cu anorexie încearcă să mănânce cât mai puțin posibil, cu cât mai puține calorii, fiind frecvent obsedate de nivelul consumului de alimente.
Bulimia este caracterizată de o hipersensibilitate alimentară uzuală (poftă de mâncare crescută) urmată de eliminarea din organism a alimentelor ingerate. O persoană care suferă de bulimie poate experimenta fluctuații ale masei corporale, dar foarte rar ajung la greutate foarte scăzută ca în cazul anorexiei. Ambele tulburări pot include o nevoie compulsivă de exerciții fizice sau diverse forme de a elimina alimentele ingerate, prin auto-inducerea vărsăturilor sau prin folosirea de laxative.
Deși anorexia și bulimia sunt foarte similare, persoanele care suferă de anorexie sunt, de obicei, foarte uscățive și subponderale, în timp ce persoanele care suferă de bulimie pot avea o greutate normală, sau pot fi chiar supraponderale.
Hipersensibilitățile alimentare, fobia de alimente, sau tulburările dismorfice ale corpului devin, de asemenea, din ce în ce mai frecvente în perioada adolescenței.
Este important să ne amintim că tulburările de alimentație pot scăpa foarte ușor de sub control și sunt obișnuințe foarte dificil de dezvățat. Tulburările de alimentație sunt probleme medicale serioase care necesită tratament specializat realizat de medici, terapeuți, și nutriționiști.
Cauzele tulburărilor de alimentație
Cauzele tulburărilor de alimentație nu sunt în totalitate cunoscute. Cu toate acestea, o combinație de factori psihologici, genetici, sociali, și familiali se consideră ca fiind declanșatoare.
Pentru copiii cu tulburări de alimentație, este posibil să existe o diferență între maniera în care se percep pe ei înșiși și modul în care arată cu adevărat. Persoanele cu anorexie sau bulimie au adesea o teamă intensă de a lua în greutate sau de a fi supraponderale și se percep ca fiind mai voluminoase decât sunt de fapt. De asemenea, anumite sporturi și activități (precum majoretele, gimnastica, baletul, patinajul pe gheață, și wrestling) care accentuează categoriile de greutate pot reprezenta risc crescut pentru anumiți copii în a dezvolta tulburări de alimentație.
Există, de asemenea, o incidență crescută a altor tipuri de probleme printre copiii și adolescenții care suferă de tulburări de alimentație, precum tulburări de anxietate și sindromul obsesiv-compulsiv. Uneori, problemele din familie pot pune copiii în risc crescut de a dezvolta comportamente alimentare problematice.
Unele studii sugerează faptul că imaginile din mass-media contribuie la creșterea incidenței tulburărilor de alimentație în populație. Majoritatea celebrităților în spoturi publicitare, filme, tv, și programe sportive sunt foarte slabe, fapt ce poate determina fetele să considere că idealul de frumusețe este o siluetă excesiv de suplă. Băieții, de asemenea, pot încerca să simuleze idealul de frumusețe masculină prin aplicarea de restricții drastice alimentare și practicarea excesivă a exercițiilor fizice pentru a construi masă musculară.
Îngrijorările cu privire la tulburările de alimentație apar la vârste foarte fragede ale copiilor. Studiile arată că 42% din populația de fete cuprinse între clasa întâi și clasa a treia de școală doresc să fie mai slabe, și 81% din populația copiilor de 10 ani le este teamă de îngrășare. De fapt, majoritatea copiilor care prezintă tulburări de alimentație arată primele semne în jurul vârstei de 11-13 ani.
Mulți copii care dezvoltă o tulburare de alimentație au o stimă de sine foarte scăzută , iar atenția pe care o acordă masei corporale poate fi o încercare de a căpăta control într-o perioadă a vieții lor când totul pare scăpat de sub control.
Efectele tulburărilor de alimentație
În timp ce tulburările de alimentație pot fi cauzate de afecțiuni mentale și comportamentale serioase, la fel de bine și de traume (de exemplu, abuz sexual), ele pot determina o serie de probleme de sănătate foarte grave. Anorexia sau bulimia pot cauza deshidratare și alte complicații medicale, pentru probleme cardiace sau insuficiență renală. În cazuri extreme, tulburările de alimentație pot determina malnutriție severă sau chiar moarte.
În anorexie, organismul intră în starea de înfometare, iar lipsa de nutriție îl poate afecta în multe moduri:
- Scăderea presiunii sangvine, a pulsului, și a frecvenței respiratorii
- Căderea părului și ruperea unghiilor
- Lipsa menstruației
- Lanugo, păr foarte fin care crește în afara zonelor păroase ale pielii
- Confuzie și inabilitatea de a te concentra
- Anemia
- Umflarea articulațiilor
- Oase fragile
În bulimie, vărsăturile frecvente și lipsa nutrienților necesari pot determina:
- Dureri constante de stomac
- Deteriorări la nivelul țesuturilor stomacului și rinichilor
- Căderea dinților (din cauza expunerii acestora la acidul din stomac)
- „obrăjori” , atunci când glandele salivare sunt în expansiune constantă din cauza vărsăturilor repetate
- Lipsa menstruației
- Lipsa mineralelor de potasiu (ce poate contribui la apariția unor afecțiuni la nivelul inimii și poate determina chiar moarte)
Semne de avertizare
Poate fi o provocare pentru părinți să realizeze diferența dintre îngrijorările normale ale copiilor lor cu privire la aspectul fizic și semnale ale unui tulburări de alimentație.
Cu toate că mulți copii și adolescenți – în special fetele – sunt conștienți de sine, se compară cu ceilalți, și discută între ei despre adoptarea unor diete alimentare, aceste aspecte nu indică neapărat apariția unor tulburări de alimentație. Copiii care se confruntă cu astfel de tulburări au probleme serioase cu privire la mâncare și adesea prezintă semne la nivel fizic.
O persoană cu anorexie poate:
- Să devină foarte slabă, firavă, sau costelivă
- Fi obsedată de alimentație, mâncare, și controlul masei corporale
- Să își verifice masa corporală prin cântăriri repetate
- Să își calculeze și să își împartă mâncarea foarte atent
- Să mânânce doar anumite tipuri de alimente, să evite produse precum lactate, carne, cereale etc (desigur, multe persoane care sunt, de exemplu, alergice la anumite substanțe sau care sunt vegetariene evită anumite tipuri de alimente)
- Să facă exerciții fizice în mod excesiv
- Să se simtă grasă
- Să se sustragă de la activități sociale, în special mese și sărbători care implică mâncare
- Să fie deprimată, letargică, și să îi fie frig des
O persoană care suferă de bulimie poate:
- Să se teamă de luarea în greutate
- Să fie intens nefericită cu dimensiunile și forma corpului său, și cu masa corporală
- Să inventeze scuze pentru a folosi toaleta imediat după ce a luat masa
- Să mânânce doar alimente dietetice sau cu un conținut scăzut de grăsimi (cu excepția perioadelor în care au poftă de mâncare excesivă și consumă foarte mult)
- Să cumpere în mod regulat laxative, diuretice, sau clisme
- Să petreacă mult timp făcând sport sau încercând să ardă calorii
- Să se retragă din anumite activități sociale, în special mese și sărbători care implică mâncare
Dacă suspectezi o tulburare de alimentație
Dacă suspectezi că fiul sau fiica ta prezintă o tulburare de alimentație, este important să intervii și să-ți ajuți copilul în a fi diagnosticat și tratat.
Persoanele cu tulburări de alimentație reacționează adesea defensiv și agresiv când sunt înfruntate pentru prima oară. Mulți au probleme în a recunoaște, chiar și pentru sine, că au o problemă. Uneori, contactul cu o altă rudă sau un prieten care a fost tratat pentru o tulburare de alimentație poate fi de ajutor și poate încuraja persoana să ceară ajutor. Teama de a fi gras sau obez este problema fundamentală pentru toți cei care suferă de o tulburare de alimentație. Astfel, este de înțeles că persoanele cu astfel de tulburări nu doresc să fie internați într-o clinică și „să se îngrașe”.
A încerca să ajuți o persoană ce nu consideră că are nevoie de ajutor este foarte dificil. Însă, asistența profesională necesară, chiar și în cazul în care copilul se opune, este esențială. Cere ajutor de la prieteni sau rude în care copilul tău are încredere și pe care îi iubește – persoane despre care știi că sunt interesate de bunăstarea copilului tău.
Copilul poate fi mult mai receptiv la o conversație dacă te concentrezi pe îngrijorările tale ca părinte și folosești afirmații referitoare la tine, nu la el. De exemplu, evită fraze de tipul „ai o tulburare de alimentație” sau „ești prea slab”, care pot stimula și mai mult supărarea și negarea. Încearcă în schimb fraze de tipul „sunt îngrijorat că ai slăbit atât de mult într-un timp atât de scurt”. Menționează lucruri specifice, punctuale pe care copilul le-a spus sau le-a făcut și care te-au determinat să te îngrijorezi, și explică-i faptul că vei programa o întrevedere cu un medic pentru a te asigura că totul este ăn regulă.
Dacă în continuare copilul opune rezistență, cere alte recomandări și abordări de la medicul tău sau de la un profesionist în sănătatea mentală.
Tratarea tulburărilor de alimentație
Tratamentul se concentrează pe a ajuta copiii să se descurce cu comportamentele alimentare dezordonate și să stabilească noi tipare de gândire și noi abordări în ceea ce privește mâncarea. Acest tratament poate implica supervizare medicală, consiliere nutrițională, și terapie. Profesioniștii se vor ocupa de percepția copilului asupra dimensiunilor și formei corpului, și asupra alimentației și mâncării.
Copiii care prezintă malnutriție severă pot necesita spitalizare și îngrijire continuă chiar și după ce starea lor de sănătate se stabilizează.
În general, cu cât intervenția este mai rapidă (ideal, înainte de a se ajunge la malnutriție sau la un ciclu continuu de consum excesiv – provocarea eliminării alimentelor ingerate), cu atât mai scurt va fi tratamentul.
Prevenirea tulburărilor de alimentație
Poți juca un rol foarte important în dezvoltarea unor atitudini sănătoase legate de mâncare și nutriție ale copilului tău. Percepția ta asupra propriului corp îi poate influența pe copiii tăi. Dacă în mod constant spui despre tine „sunt gras/ă”, dacă te plângi cu privire la exercițiile fizice, și faci din dieta yo-yo un stil obișnuit de alimentație, copiii tăi vor începe să creadă că o imagine distorsionată asupra corpurilor lor este normală și acceptabilă.
Într-o perioadă în care societatea se preocupă de fenomenul obezității, poate deveni dificil pentru părinți să discute cu copiii lor despre obiceiurile lor cu privire la alimentație. Cel mai bine este să punem în evidență sănătatea, mai degrabă decât masa corporală. Asigură-te că copiii tăi știu că îi iubești pentru ceea ce sunt ei, nu pentru cum arată.
Este ok să apreciezi celebritățile care sunt atractive – dacă copiii tăi (și tu) au o părere bună despre felul în care arată, această apreciere nu îi va determina să încerce să fie ca altcineva. Încurajarea copiilor de faptul că sunt minunați așa cum sunt și că organismul lor este sănătos și puternic este cel mai bun dar pe care un părinte îl poate oferi copiilor săi.
Încearcă să eviți luptele pentru putere în ceea ce privește un anumit stil alimentar – dacă adolescentul tău dorește să devină vegetarian, încearcă să îl susții, chiar dacă tu iubești consumul de carne. Adolescenții trec adesea prin perioade alimentare care sunt considerate la modă în societate, așa că încearcă să trasezi limite potrivite, să încurajezi alimentația sănătoasă, și să eviți certurile pe teme legate de mâncare. Copiii pot înțelege foarte rapid dacă părinții lor se panichează dacă sar peste una dintre mesele zilei. Încearcă să câștigi avantaj în perspectivă și discută cu copiii tăi despre ce se poate întâmpla dacă nu mănâncă alături de familie.
În final, păstrează un rol activ în crearea unui stil de viață sănătos pentru familia ta. Implică-ți copiii în preparea de mese nutritive și sănătoase. Explică-le că este ok să mănânce atunci când simt foame, și este ok să refuze mâncarea atunci când se simt sătui. De asemenea, încearcă să faci din exercițiile fizice o activitate distractivă, obișnuită în familie și care aduce o satisfacție.
Dezvoltarea propriilor atitudini sănătoase cu privire la alimentație și exerciții fizice devine un exemplu extrem de pozitiv pentru copiii tăi.
