Îmi ajut copilul să se concentreze
Fragment din lucrarea „J’aide mon enfant à se concentrer” („Îmi ajut copilul să se concentreze”) de Edwige Antier
Edwige Antier este medic pediatru, având o diplomă în psihopatologie. De mai mulți ani, ea îndrumă părinții prin acțiuni de succes, printre care, publicarea cărților În așteptarea copilului meu și Cum să ne creștem copilul în zilele noastre, două lucrări de referință apărute la Editura Fixot. Ea este și realizatoarea unei cronici pe France-Info.
Cum să educi concentrarea copilului
Apariția concentrării intelectuale începe chiar din stadiul uterin și continuă până la pubertate. La începutul sarcinii, neuronii bebelușului se multiplică, se pun în mișcare, se interconectează. Încă de la naștere, bebelușul captează informațiile importante din mediu și le cenzurează pe cele care nu-i sunt necesare. Interacțiunea cu părinții săi permite, mai ales, acestor conexiuni să fie bogate și eficace. Ele vor continua să se multiplice în decursul întregii sale perioade de creștere. Așadar, la orice vârstă, ca părinți, aveți o marjă de acțiune, chiar dacă idealul este bineînțeles, acela de a ușura formarea facultăților de concentrare încă de la naștere.
A exersa facultățile de concentrare ale copilului face parte totdeauna din setul de acțiuni educative. În zilele noastre, această acțiune se bucură de o importanță deosebită. Spre exemplu, o metodă pentru sporirea concentrării este de a citi și a reciti împreună cu copilul, atunci când acesta se mărește.
Capacitatea voastră de a stimula facultățile copilului în ceea ce privește atenția cognitivă depinde de:
- Atmosfera în care decurge viața de familie. Există momente în care în mod natural, absolut de la sine și fără să ne dăm seama, noi ne purtăm cu copilul nostru, îi vorbim, ne jucăm cu el într-o manieră variată, ceea ce ușurează conexiunile neuronale, desigur, fără ca noi să o știm. În alte momente, noi suntem acaparați de preocupări multiple și nu mai păstrăm același calm sau nu ne mai dăm același interes în fața descoperirilor lui, nu mai răspundem cu aceeași receptivitate cererilor sale. Încerc să vă ajut să regăsiți momentele prielnice.
- Propriul nostru temperament. Există părinți comunicativi, care știu în mod instinctiv cum să-l facă pe copil concentrat în timpul unei activități. Pentru astfel de părinți există o pasiune permanentă în această direcție. Alți părinți, la fel de iubitori, vor fi mai degrabă atenți la ținuta vestimentară, la o educație aleasă, la dezvoltarea aptitudinilor fizice ale copilului și a autonomiei sale. Sunt desigur noțiuni importante, dar care nu sunt suficiente pentru dezvoltarea capacității de concentrare în direcția unei comunicări prin limbaj, fapt atât de necesar astăzi în vederea unor achiziții școlare și sociale. Practic, nu există părinți buni sau răi, noi suntem uneori ca primii, apoi ca ceilalți, în funcție de oboseala sau intensitatea preocupărilor noastre. Personalitatea unică a copilului nostru se construiește cu aportul reușitelor, dar și a erorilor noastre și totul îi este benefic unui copil care este iubit. Pur și simplu este necesar să se analizeze fiecare cu regularitate și să se interogheze din timp în timp. Prin această metodă, eu sper să vă încurajez pe calea de a găsi acele alternative care să permită copilului mai multă ușurință în concentrare.
- Temperamentul copilului nostru. Încă de la naștere, bebelușii sunt diferiți: unii sunt predispuși să comunice, gâtul lor se întinde spre fața celui care se apleacă asupra lor, buzele lor caută deja să răspundă, privirea lor plonjează în ochii noștri. Nu veți scăpa de a „sta de vorbă” cu acești copii, iar metoda mea nu va servi decât să vă ofere un suport în căutarea dumneavoastră spontană – ceea ce este mai important – întrucât acești bebeluși prin „de ce”-urile și „încă o dată” ale lor sunt obositori… „Eu nu termin niciodată”, îmi spune într-o zi mama lui Robin. „El a supt laptele meu, la cererea lui, i-am dat, i-am tot dat … și acum, pur și simplu, îmi stoarce și creierul”. Ea mi-a spus acest lucru cu un surâs deschis și cu ochii vioi, în timp ce ochii atenți ai copilului său, exprimau o vivacitate atât de recunoscătoare.
Totuși, există și micuți ce sunt adevărate vrăbiuțe care par căzuți din cuib. Încă din primele săptămâni, aceștia sunt niște bebeluși cu care nu este ușor să intri în contact; ei plâng, sunt dificil de liniștit sau dorm prea mult ori par că visează; abia le puteți reține privirea. Pediatrul va spune că bebelușul este normal, dar ce dificil este să te joci cu el, să-i cânți un cuplet, să-i vorbești… Mai târziu, alți copii sunt foarte puternici fizic, în mod admirabil, autonomi, însă vorbesc puțin, sunt mai interesați să facă unele lucruri nepotrivite, decât să vă asculte poveștile. Din rândul acestora sunt cei ce acumulează accidente domestice ingerând tot felul de substanțe toxice. Pentru acest tip de copii, este necesar ca dumneavoastră să citiți cu atenție sfaturile mele și să-i antrenați să-și asculte și tatăl, și bunica, și bona. Astfel, sunt foarte de acord cu proverbul african: „E nevoie de un întreg sat ca să crești un copil”.
Aduceți-vă aminte informațiile despre dezvoltarea creierului: el este „plastic”, adică maleabil până la pubertate și încă după aceea. Astfel, niciodată nu este prea târziu pentru a ajuta copilul dumneavoastră să se concentreze, dar vă va trebui cu atât mai mult timp și ajutor cu cât dificultățile de concentrare sunt mai importante și instalate de mai mult timp.
A se juca pentru un bebeluș, înseamnă a munci; a se juca este sinonim cu a descoperi, a observa, a manipula, a înțelege. A vă juca cu copilașul, constituie o ocazie excepțională de a-i trezi interesul și de a-l deprinde să-și focalizeze atenția, implicit de a se concentra. Anumite jocuri bine definite, anumite forme de joacă îi amplifică așadar, capacitatea de concentrare, pe măsură ce copilul dumneavoastră se mărește.
A vorbi înseamnă a se bâlbâi, „mama-bebe” adică dumneavoastră, cu cel mic. A-i surâde este deja primul schimb de atenții, și cu cât vă veți adresa bebelușului mai mult, cu atât mai mult, veți contribui la stimularea interesului său, îi veți capta privirile, surâsul, și implicit, veți solicita neuronii săi și primele producții lingvistice.
Printre diferitele elemente de informație care sunt înregistrate de memorie, limbajul este unul din cele mai importante. Imaginile sunt repede asociate unui cuvânt. Ele beneficiază de un cod dublu și astfel, se rețin mai bine.
Nu ezitați, nu vă fie frică să vorbiți pe limba lui. Pe măsură ce el se mărește, profitați de fiecare ocazie de a-i vorbi, adaptându-vă capacității sale de a vă asculta, astfel, va fi favorizată concentrarea. A vorbi solicitând interacțiunea cu copilul, constituie un adevărat talent pentru unii părinți, mai elaborat însă, pentru alții. Imitarea limbajului constituie o funcție naturală a relației mamă – copil, dar totodată, ea poate să facă obiectul unor exerciții specifice, așa cum veți descoperi. O să vedem cum, în pofida ocupațiilor dumneavoastră, veți fi în stare să multiplicați ocaziile de a vorbi cu copilul dumneavoastră.
A povesti este o artă, cheia concentrării. Aici, de asemenea, unii părinți posedă un dar înnăscut, alții, au nevoie să analizeze procesul de a-și întâlni copilul pe parcursul povestirii și prin cuvinte potrivite, să-l ajute pe acesta să se concentreze și să-și dezvolte gândirea. A povesti, nu înseamnă numai lectura programată pentru seară, ci poate să însemne a cânta un cuplet, a ști să faci o povestire din chiar momentele petrecute de copil în întreaga zi, să-i descrii viața în afara conversațiilor uzuale de la masă. Foarte importante desigur sunt mesele…ca să i se dezvolte concentrarea.
A citi este ultima treaptă de schimburi verbale între copil și lumea care îl înconjoară. Pentru că, la fel ca și momentul semnificativ în care merge singur, lectura îi permite să intre singur în memoria colectivă a lumii. Experiențele au arătat că lectura este de trei ori mai eficace decât televiziunea în procesul învățării. Aceasta, pentru că ea poate fi condusă în ritmul în care învață copilul, pentru că permite creierului să proceseze în timp util cunoștințele noi, respectiv să se concentreze și să le trieze.
Pentru fiecare vârstă puteți să solicitați mai bine atenția copilului dumneavoastră și să-l ajutați să se concentreze prin diferite mijloace.
Inițierea copilului în multimedia: calculatorul dotat cu CD-Rom și imprimantă constituie o tehnică foarte interesantă. Ea creează ocazia de a citi și de a înțelege fiecare cuvânt, legat de imaginea corespunzătoare, în ritmul copilului. Acest lucru nu suprimă efortul de concentrare, dar poate să-l facă mai eficace.
De la 0 la 3 ani: concentrarea bebelușului
Jucăriile în slujba concentrării introduse din ce în ce mai devreme
Marile reguli ale jocului cu cel mic constau în următoarele:
- Încurajați-l: copilul dumneavoastră are nevoie de o relație de bucurie alături de părinții săi. El se va concentra, cu atât mai bine cu cât va simți entuziasmul dumneavoastră atunci când reușește în fața provocărilor. Prin urmare: nu fiți prea riguroși în corectarea erorilor, fapt care l-ar demotiva, și nici nu comentați strict eșecurile.
- Consolidați rezultatele lor pozitive: dacă micuțul dumneavoastră reușește să descrie singur o rățușcă ce plutește, trenul care urcă și coboară, faptul că-l ascultați și atenția pe care i-o oferiți, îi va favoriza puterea de concentrare în stadiul următor. Este o formă de dezvoltare prilejuită de părintele însuși.
- Intrați apoi în zonele sale de interes: dacă ați hotărât să-i povestiți istorioara „Micul urs brun”, și-l vedeți aruncând cartea pe jos, pentru a merge să se joace cu mașinuțele, atunci renunțați la proiectul dumneavoastră inițial, ca să participați la jocul lui. Dacă creați atunci un mic drum pentru mașină, dacă inventați o formă de garaj, dacă și comentați acțiunea (de exemplu: „mașina merge”, „mașina o ia înapoi”, „mașina se răsucește”, „mașina produce un accident”), atunci veți reuși să-l determinați pe copilul dumneavoastră să se concentreze. În cele din urmă, el va deveni mai relaxat ca să asculte istorioarele pe care vreți să le prezentați. Astfel din nou, dumneavoastră veți fi cel care intrați în centrul său de interes și nu va fi el, cel care va veni spre dumneavoastră.
Jucăriile sunt formidabile instrumente pentru a dezvolta puterea de concentrare.
Cu unele condiții însă:
- Nu impuneți jucăria care vă place dumneavoastră, dar care nu-l interesează pe copil. Intrați în jocul lui, observându-l, primindu-i sugestiile, în loc să-i impuneți propria dumneavoastră părere.
- Nu vă așteptați ca el (copilul) să se joace mult timp de unul singur: până la trei ani chiar trebuie să vă jucați cu el într-o primă instanță. Cu cât mai mult se joacă singur, cu atât mai puțin va exersa capacitatea de concentrare și tot mai puțin va fi atent la actul de comunicare cu celelalte persoane. Dar, după ce s-a jucat cu dumneavoastră, copilul va putea să se joace și singur cu același obiect. El va ști atunci, să facă un efort de concentrare pentru a aduce în memoria sa, scena trăită alături de mama lui. Veți fi chiar uimită să ascultați cum reia una din expresiile dumneavoastră, anume, cea care i-a plăcut cel mai mult. Și iată cum jocul său a căpătat un sens.
- Alegeți bine jucăriile sale: acelea pe care el le manipulează și se transformă sunt cele mai bogate explorărilor lui. Dar și un simplu animăluț de pluș poate să capteze atenția dacă dumneavoastră îi dați un sens și o introduceți într-o scenetă cu copilul: astfel, ursul se adresează copilașului, dansează, își freacă ochii ca și când ar plânge, strănută… Astfel, puteți inventa scenete cu orice jucărie, chiar dacă acestea nu pot părea interactive.
Anumite jucării stimulează mai îndeaproape puterea de concentrare.
Chiar dacă copilul dumneavoastră nu poate fi capabil de a valorifica toate funcțiile oferite de o jucărie, chiar dacă el se folosește altfel de acest obiect, nu există nicio problemă. Ceea ce contează este că jucăria îl interesează, că se poate concentra asupra sa, că poate realiza mișcări asupra acelui obiect, că-l iubește și în același timp obiectul vă ajută să comunicați cu bebelușul… În consecință, e vorba de o foarte bună jucărie pentru el.
Mobilul muzical, suspendat deasupra patului, puțin timp după nașterea copilului, dezvoltă prin revenirea aceleiași melodii, simțul observației, al auzului, al interacțiunii.
De la vârsta de două luni, porticul instalat în câmpul său vizual, stimulează concentrația vizuală; pe urmă, copilul observă sunetul provocat de inelele așezate în mod întâmplător, ca și de alte elemente.
Încă de la patru luni, copilașul poate fi așezat pe un covoraș de joc. El va face descoperiri, mobilizându-și nu numai mâinile și ochii, dar și întregul corp, tonusul gâtului, gambelor picioarelor…descoperiri cu atât mai amuzante, dacă dumneavoastră le veți împărtăși cu copilul, încă de la început.
Jocurile de apă trezesc deja o anumită atenție asupra aspectelor fizicii! Copilul așezat în băiță este uimit de descoperirile sale. Nu poate prinde în mână apa care curge din robinet. Bulele de săpun zboară irizat, multicolore, găletușa plutește când e goală și curge, când este plină. Spuma se șterge de pe mâinile sale atunci când închide pumnul. Dacă lăsați copilul să se joace, fără să interveniți, el va face observațiile sale într-un mod dezordonat, bătând apa cu mâinile, cu picioarele și provocând evenimente, fără însă a se concentra. Din contră, dacă interveniți, jucându-vă cu el, lăsând să se golească din nou găletușa, pronunțând cuvântul care urmează evenimentul, veți vedea cum copilul se concentrează și-și dirijează privirea mai intens spre acțiune. E cazul ca să repetați cuvântul și să faceți un comentariu.
Începând de la 12-18 luni jocurile de construcție dezvoltă concentrarea. Cuburile care intră unul în altul, pe care le puneți în piramidă, îl amuză pe copilul care distruge această construcție doar în treizeci de secunde dacă se joacă singur… și în zece minute dacă vă jucați din nou cu el. Concentrarea lui este stimulată de entuziasmul dumneavoastră față de construcția sa, prin faptul că râdeți și când distruge jocul, dar și când participați la regăsirea fiecărui cub împrăștiat pe jos. Veți observa logica acțiunii pe măsură ce se derulează acest joc, stimulând concentrarea copilului.
Încastrarea formelor presupune un progres în descoperirea copilului; mai întâi, acesta reperează forma rotundă și o încastrează în gaura potrivită; atunci merită încurajat și felicitat. Să nu încercați să-l faceți să recunoască în același timp și pătratul și triunghiul și steaua… Excesul de informație îl împiedică să se concentreze; atunci va fi în dificultate și nu va ști cum să se reorganizeze. Nu introduceți pătratul decât atunci când bebelușul va reuși să introducă sfera în mod regulat, fără eroare, timp de câteva zile. Și așa mai departe… Această progresivitate este valabilă pentru toate etapele de învățare.
Primele jocuri puzzle, care constau în încastrarea animalelor sau a personajelor în suporturile decupate în acest scop, răspund acelorași legi ca la încastrarea formelor: progres în dificultate.
Primele animale mici ale fermei pe care le găsim în cutii complete în comerț, par elementare, dar pot să devină, datorită impulsului dumneavoastră, interesante pentru dezvoltarea concentrării și limbajului. Dacă le utilizați pentru a inventa povești de o manieră mai vie decât în cărți, un bebeluș va fi capabil atunci să-și fixeze atenția un timp mai îndelungat. Veți putea, nu numai să-i arătați „mama–găină”, „tata-cocoș”, puișorii, porcul etc., dar dacă doriți, cu micuțele lui degete poate să se concentreze asupra modului de dispunere a animalelor; trebuie să inventați, să găsiți comentarii care să meargă întotdeauna în sensul centrelor sale de interes.
Dumneavoastră veți vedea opoziția totală între:
- un bebeluș care nu caută să vă asculte, care nu caută să claseze după talie, după familie, dar care întinde mâna pentru a le arunca: acesta nu a învățat încă să se concentreze;
- și acela care clasează așa cum i-ați arătat, după familie, după talie, în „animale sălbatice” și „animale de fermă”. Sunt atâtea noțiuni pe care un singur joc în comun cu părintele, poate să le acumuleze. Acestea sunt concepte foarte importante care introduc deja primele mulțimi matematice.
Traducere de Maria Marta Panaitescu
