Ce este?
Herpesul genital este cauzat de un virus, numit herpes simplex (HSV). Există două tipuri diferite de virus herpetic care cauzează herpesul genital – HSV-1 și HSV-2. Formele cele mai frecvente de herpes genital sunt cu virusul HSV-2. Dar, o persoană infectată cu virusul HSV-1 (tipul de virus care cauzează leziuni veziculare, „în buchet”, în jurul gurii) poate transmite virusul (prin sex oral), organelor genitale ale altei persoane.
Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală (BTS). Aceasta poate provoca leziuni în zona genitală, răspândindu-se prin sex vaginal, oral sau anal – în special, în timpul actului sexual neprotejat, atunci când pielea infectată ajunge în contact cu zona vaginală, orală sau anală.
Ocazional, poate provoca leziuni la nivelul gurii, și se poate răspândi prin salivă. Deoarece virusul nu trăiește pentru mult timp în afara corpului, virusul herpes genital nu se poate transmite prin contactul cu un anumit obiect, cum ar fi scaunul de toaletă.
Simptomele unui erupții
Cineva care a fost expus virusului herpes genital, s-ar putea să nu fie conștient că a fost infectat și s-ar putea să nu aibă niciodată leziunile eruptive. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană are o erupție, simptomele pot provoca mult disconfort.
Cineva infectat cu herpes genital, poate observa mai întâi mâncărime sau durere, urmate de leziuni care apar la câteva ore, până la câteva zile mai târziu. Leziunile, care pot apărea pe vagin, penis, scrot, fese sau anus, încep ca umflături roșii, care se transformă în curând în vezicule roșii, apoase. Leziunile ar putea face ca urinatul, să fie foarte dureros. Rănile se pot deschide, pot secreta lichid sau pot sângera; în timpul unei prime erupții herpetice, vindecarea poate dura de la o săptămână până la câteva săptămâni. Întreaga zonă genitală poate deveni foarte sensibilă sau dureroasă, iar persoana poate avea simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febra, durerea de cap, precum și sensibilitatea, umflarea ganglionilor limfatici din zona abdomenului.
Erupțiile următoare dacă apar, tind să fie mai puțin severe și să nu dureze atâta timp, cu răni care se vor vindeca mai repede.
Cât durează până la apariția simptomelor?
Cineva care a fost expus herpesului genital, va observa mâncărime genitală și/sau durere, la aproximativ 2 până la 20 de zile, după ce a fost infectat cu virusul. Leziunile apar, de obicei, la câteva zile după aceea.
Ce se poate întâmpla?
După dispariția veziculelor herpetice, o persoană poate crede că virusul a dispărut – dar, rămâne de fapt, ascuns în organism. Atât virusul HSV-1 cât și HSV-2 pot rămâne ascunși mai departe în organism, până la următoarea erupție herpetică, atunci când virusul se reactivează și leziunile revin, de obicei, în aceeași zonă.
De-a lungul timpului, virusul herpetic se poate reactiva de multe ori, cauzând de fiecare dată disconfort și leziuni eruptive. Numărul erupțiilor viitoare poate varia (unele persoane ar putea avea 4 sau 5 pe an, altele pot avea unul sau nici unul) și, de obicei, se reduce în timp.
În acest moment, nu există tratament care să vindece herpesul; rămâne în corp și poate fi transmis unei alte persoane, în timpul oricărui tip de sex neprotejat. Aceasta se poate întâmpla, chiar dacă veziculele nu sunt prezente, dar mai probabil, în prezența lor. O persoană poate reduce riscul de răspândire a infecției către o altă persoană prin luarea unui medicament antiviral. Acesta este un medicament care trebuie să fie prescris de un medic.
Herpesul genital crește, de asemenea, riscul de infectare cu HIV, deoarece virusul HIV poate intra în organism mai ușor, de fiecare dată când există o leziune a pielii (cum ar fi o rană), în timpul contactului sexual neprotejat.
În cazul în care, o femeie gravidă, cu herpes genital, are o infecție activă în timpul nașterii, copilul nou-născut este supus riscului de infectare. Pentru a preveni acest lucru, se practică operația cezariană, pentru evitarea transmiterii infecției la copil. Infecția herpetică la nou-născut, poate provoca meningită (o inflamație a membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării), convulsii și leziuni ale creierului.
Cum se poate preveni?
Cel mai bun mod de a preveni herpesul genital este abstinența. Adolescenții care fac sex, trebuie să utilizeze în mod corespunzător un prezervativ din latex, de fiecare dată când au orice formă de act sexual (vaginal, oral sau anal). În timpul sexului oral, ar trebui să fie folosite baraje dentare pentru protecție. Aceste foi subțiri de latex, pot fi achiziționate on-line sau de la mai multe farmacii.
În cazul în care, unul dintre parteneri are o erupție herpetică, evită sexul – chiar și cu prezervativ sau baraj dentar – până când toate rănile s-au vindecat. Herpesul poate fi transmis sexual, chiar dacă partenerul, nu are răni sau alte semne și simptome ale unei erupții. În cele din urmă, o modalitate de a reduce acest risc, este de a lua medicamente antivirale chiar și atunci când leziunile nu sunt prezente, dacă știi că ai herpes genital.
Cum se tratează?
Dacă crezi că ai putea avea herpes genital sau dacă ai avut un partener care ar putea avea herpes genital, consultă medicul de familie, pediatrul, ginecologul sau o clinică, pentru un diagnostic.
În prezent, nu există nici un tratament curativ pentru herpesul genital, dar un medic poate prescrie medicamente antivirale, pentru a controla recurențele cu virusul HSV-2 și a atenua simptomele leziunilor dureroase. Medicul poate, de asemenea, să îți spună cum să păstrezi rănile curate și uscate, și poate sugera alte metode pentru a ușura disconfortul, în cazul în care virusul reapare.
