O mulțime de prăjituri tocmai ieșite din cuptor. Rucsacul tău de la sală, plin cu haine murdare. Cum simți aceste mirosuri și alte câteva mii? Este nasul tău, bineînțeles.
Nasul tău îți permite să miroși și este în mare parte responsabil că poți să guști anumite lucruri. Nasul este, de asemenea, poarta principală către sistemul respirator, sistemul corpului tău pentru respirat. Hai să fim curioși și să aflăm mai multe despre nas.
Componentele nasului
Nasul are două găuri numite fose nazale. Acestea și canalele nazale sunt separate de un perete numit sept nazal. Adânc în interiorul nasului tău, în apropierea craniului, septul este alcătuit din piese osoase foarte subțiri. În apropierea vârfului nasului, septul este alcătuit din cartilaj, care este un material mai flexibil decât pielea sau mușchii. Nu este la fel de tare ca și osul, și dacă împingi nasul în vârf, poți să simți chiar tu asta.
În spatele nasului tău, în mijlocul feței tale, este un spațiu numit cavitate nazală. Se conectează cu spatele gâtului tău. Cavitatea nazală este separată de interiorul gurii tale prin bolta palatină (cerul gurii).
Aducerea aerului înăuntru
Când inhalezi aerul prin fosele nazale, aerul pătrunde în canalele nazale și traversează cavitatea nazală. Aerul trece apoi în partea din spate a gâtului tău în trahee, pe drumul său către plămâni.
Nasul tău prezintă două direcții. Când expiri aerul vechi din plămâni, nasul este principala cale prin care aerul poate părăsi corpul. Dar, nasul reprezintă mai mult decât un pasaj pentru aer. Acesta încălzește, umezește și filtrează aerul înainte să ajungă la plămâni.
Interiorul nasului tău este căptușit cu un strat subțire, umed de țesut numită mucoasă membranară. Această membrană încălzește aerul și îl umezește. Mucoasa membranară face mucus, acel lucru lipicios din nasul tău. Mucusul captează praf, germeni și alte particule mici care îți pot irita plămânii. Dacă privești în interiorul nasului, vei vedea, de asemenea, fire de păr care pot prinde particule mari ca și mizerie sau polen.
Dacă ceva rămâne blocat acolo, ghicește ce se întâmplă mai departe! Strănuți! Strănuturile pot trimite acele particule nedorite afară din nasul tău, cu o viteză de 100 mph!
Mai departe, în spatele nasului tău se află fire de păr și mai mici, numite cili, pe care îi poți vedea numai cu microscopul. Cilii se mișcă înainte și înapoi, pentru a aduce mucusul în afara sinusurilor și în spatele nasului. Cilii pot fi găsiți și căptușind pereții pasajelor aeriene, unde ajută la îndepărtarea mucusului din plămâni.
Adulmecă, adulmecă, pufăiește!
Nasul îți permite să realizezi mirosuri din ceea ce se întâmplă în lumea din jurul tău. Cum ochiul tău îți dă informatii prin vedere, iar urechile te ajută prin auz, nasul îți permite să observi ce se întâmplă cu ajutorul mirosului. Face asta cu ajutorul mai multor părți ascunse adânc, în cavitatea ta nazală și cap.
Sus pe „acoperișul” cavității nazale (spațial din spatele nasului tău) este epiteliul olfactiv. „Olfactiv” este un cuvânt elegant care are de-a face cu mirosul. Epiteliul olfactiv conține receptori speciali care sunt sensibili la moleculele cu odor ce călătoresc prin aer.
Acești receptori sunt foarte mici – sunt aproximativ 10 milioane astfel de receptori în nasul tău! Sunt sute de receptori diferiți pentru miros. Fiecare cu abilitatea de a simți anumite molecule. Cercetările au arătat că un miros poate stimula câțiva receptori diferiți. Creierul interpretează combinația receptorilor pentru a recunoaște oricare din 10 000 de mirosuri diferite.
Cum se trimit semnalele
Când receptorii pentru miros sunt stimulați, semnalele traversează nervul olfactiv spre bulbul olfactiv. Bulbul olfactiv este dedesubtul părții frontale a creierului tău, chiar deasupra cavității nazale. Semnalele sunt trimise de la bulbul olfactiv spre alte părți ale creierului, pentru a fi interpretate ca mirosuri pe care poate le recunoști, cum este plăcinta cu mere caldă, scoasă din cuptor. Excelent!
Identificarea mirosurilor este felul creierului de a-ți spune despre mediul înconjurător. Ai mirosit vreodată pâinea prăjită care se ardea? Pe loc, creierul tău a interpretat mirosul – și o problemă, astfel, ai știut că trebuie să îți verifici pâinea.
Ai învățat să asociezi un anumit miros cu arsul și acum creierul recunoaște acest miros, deci îl poți recunoaște. Simțul mirosului te poate menține în siguranță. De exemplu, te poate preveni să nu mănânci ceva ce miroase a putrezit sau te ajută să detectezi fumul, înainte să vezi focul.
Are gust minunat!
Majoritatea oamenilor se gândesc la limbă când se gândesc la gust. Dar, nu ai putea gusta nimic fără puțin ajutor de la nas! Abilitatea de a mirosi și de a gusta, merg mână în mână, deoarece odorul mâncărurilor ne permite să percepem un gust mai complex.
Ia o gură de mâncare și gândește-te la gustul acesteia. Apoi, blochează-ți nasul și ia altă mușcătură. Vezi diferența? Este doar un alt motiv să îți apreciezi nasul!
