Jordan a colectat informaţii pentru un proiect de cercetare privind adolescenţii şi sinuciderea. Ea a furnizat un articol despre informaţii cu privire la câteva antidepresive care cresc şansele gândirii sinucigaşe a comportamentului copiilor şi adolescenţilor. Cum ar putea un medicament care se presupune că ar trebui să ajute copiii în legătură cu depresia, să-i facă să se simtă prost? Ea a fost îngrijorată, de asemenea, deoarece sora sa lua antidepresive. După ce Jordan a făcut câteva cercetări şi a analizat problema, a descoperit lucruri care au liniştit-o.
Deseori, raporturile noi privind sănătatea şi medicina pot fi confuze – şi uneori, pot fi de-a dreptul înfricoşătoare. Cum ştim ce este important şi corect?
Un studiu – sau doar o poveste?
Ziarele, revistele, canalele TV şi staţiile radio au deseori reporteri în echipă, care se ocupă de sănătate şi medicină. Munca lor este de a reproduce informaţiile cu un conţinut ştiinţific complicat, într-un mod mai uşor, pentru ca oamenii obişnuiţi să le înţeleagă. Multe poveşti despre sănătate sunt corecte şi echilibrate. Dar nu toate sunt aşa. Uneori, reporterii încearcă să înghesuie rapid informaţiile într-o poveste scurtă şi pot simplifica informaţiile. Ceea ce rezultă, s-ar putea să nu fie imaginea de ansamblu.
Pentru a capta atenţia cititorilor, reportajele de ştiri au subiecte dramatice. În plus, reportajele medicale de ştiri îşi îndreaptă atenţia înspre poveştile personale ale oamenilor, nu pe studiile ştiinţifice. Poveştile personale sunt interesante, dar uneori ele nu arată nimic despre sănătate sau tratamente în general. Este nevoie de un studiu bine realizat, pentru a descoperi acest fapt. Iar, câteodată aceste studii nu sunt doar dramatice sau interesante încât să furnizeze ştiri.
Întrebări pe care să le luăm în considerare
Când auzi o descoperire medicală nouă, prima întrebare pe care ar trebui să ţi-o pui este dacă noutăţile sunt bazate pe un studiu ştiiţific. Ştiind faptul că există un studiu în spatele acestor ştiri este doar un prim pas, totuşi. Cum a fost realizat acest studiu (şi cine l-a făcut) – contează, de asemenea.
De exemplu:
A fost realizat studiul pe oameni?
O mulţime de cercetări medicale au fost realizate în laborator sau pe animale, ci nu pe oameni. Studiile în laborator ajută savanţii să îşi dea seama dacă un medicament este bun, cum se administrează şi care ar putea fi reacţiile adverse. Dar ceea ce se întâmplă în laborator nu funcţionează neapărat la fel şi la oameni. Aceste studii sunt deseori un început – dar ele nu sunt, de obicei, sfârşitul poveştii.
Când vizionezi sau citeşti un reportaj de ştiri despre un medicament sau tratament nou, vezi dacă acesta îţi spune dacă descoperirile implică animale sau oameni. S-ar putea să nu – deci, ar trebui să faci unele cercetări de unul singur pentru a obţine informaţii.
Cine a fost implicat în studiu?
Chiar dacă un studiu a fost realizat pe oameni, ar putea să nu ţi se potrivească. De exemplu, cercetările care implică doar adulţi s-ar putea să nu fie adevărate pentru adolescenţi. Rezultatele studiilor realizate pe bărbaţi, s-ar putea să nu se aplice femeilor. Studiile de cercetare specifică despre cine a luat parte – sexul lor, vârsta şi alte caracteristici. Sunt aceşti oameni la fel ca tine?
În plus, faţă de cel care este în studiu, ar trebui să reţii în ce mod oamenii au luat parte la acesta. Cu cât mai mulţi oameni sunt implicaţi în studiu, cu atât descoperirile studiului se vor potrivi întregii populaţii. Uneori, rezultatele studiului sunt anunţate cu mare vervă şi apoi se dovedeşte faptul că studiul a implicat doar câţiva oameni. Când cercetătorii fac acelaşi studiu folosind sute sau mii de oameni, pentru a obţine rezultate adevărate (sau însemnate), acestea ar putea fi diferite.
Este, de asemenea, important, ca studiul să supravegheze pacienţii atât de mult încât să fie siguri că tratamentul le face bine și că efectele secundare suplimentare sau mai grave, nu se dezvoltă în timp.
Cum a fost conceput studiul?
Sunt o mulţime de moduri în care cercetătorii examinează tratamente şi informaţii noi, care pot ajuta oamenii să se menţină mai sănătoşi. Uneori, se uită în spate la starea de sănătate a oamenilor sau le adresează întrebări pentru a afla ce ar fi putut să îi supună mai mult (sau mai puţin) la un risc, pentru a le afecta starea de sănătate. Aceste studii, numite studii retrospective, pot oferi indicii utile, dar ele sunt doar la fel de fiabile ca memoria unei persoane sau acuratețea înregistrărilor medicale. Studiile prospective sunt, de obicei, mai bune. Ele au îndreptată privirea spre viitor, nu spre trecut. Cele mai bune dintre aceste studii supraveghează mii de oameni, suficient de mult timp pentru a vedea dacă lucrurile pe care le fac – cum ar fi dieta și exercițiile fizice – au un efect bun sau rău asupra sănătății lor.
Pentru medicamentele sau tratamentele noi, selectate aleator, studiile clinice controlate sunt cel mai bun mod de a decide dacă tratamentele sunt bune. În această manieră a cercetării, unii participanţi iau medicamentul, vitamina sau orice altă terapie ar fi testată. Altora li se administreză ceea ce se numeşte placebo (un tratament fals sau o pilulă de zahăr care nu conţine medicament deloc). În acest tip de studiu, pacienţii sunt „orbi” – nu ştiu cine ia tratamentul propriu-zis şi cine ia un placebo, până ce experienţa nu este gata. Astfel, răspunsul la medicament sau la placebo nu poate fi influenţat de modul în care aceştia gândesc, ca şi cum ar lua medicamente adevărate sau nu. Într-un studiu dublu-orb, nici pacienţii, nici cercetătorii nu ştiu dacă pacienţii iau un medicament sau un placebo, până ce studiul nu este finalizat.
Este rar întâlnit cazul în care, un singur studiu să aibă ultimul cuvântul. Cunoştinţele medicale vin în urma multor studii realizate în timp – şi în mod frecvent, există contradicţii pe parcursul drumului. Deseori, studii diferite ale aceluiaşi tratament sau condiţie, care sunt realizate cum trebuie, pot avea rezultate diferite (sau total opuse).
De asemenea, mass-media (şi chiar cercetătorii înşişi) au mai multe şanse să raporteze descoperirile unui studiu dacă acesta arată rezultate care sunt diferite de ceea ce se crede cu adevărat. De exemplu, media are mai multe şanse să realizeze o poveste despre un studiu care arată că mâncatul unui anumit tip de mâncare poate ajuta la prevenirea cancerului. Dar, alte studii ar putea arăta că mâncând acea mâncare nu face mare diferenţă.
Comunitatea ştiinţifică poate lua în considerare toate studiile diferite şi să decidă că mâncatul acelui fel de mâncare s-ar putea să nu ajute o persoană să evite cancerul. Dar, pentru o persoană obișnuită care aude doar despre un singur studiu la știri, poate crede că produsele alimentare devin brusc un miracol care luptă împotriva cancerului.
De unde iau reporterii poveştile?
Uneori, reporterii iau poveştile noi urmărind ce se publică în jurnalele medicale. Cele mai bune jurnale medicale şi de ştiinţă – cum ar fi The New England Journal of Medicine, The Journal of the American Medical Association, Pediatrics, Science and Nature – îşi revizuiesc cu atenţie studiile, înainte de a le publica, deci informaţiile sunt demne de încredere.
Aceste publicaţii sunt scrise pentru comunitatea ştiinţifică şi limba ar putea fi greoaie pentru cei care nu sunt medici sau oameni de ştiinţă ca să înţeleagă. Reporterii care iau informaţiile din jurnale ştiinţifice pot face o treabă bună, explicând studiul şi ce presupune acesta – dar nu întotdeauna.
Unii reporteri nu aşteaptă întotdeauna până la publicare, înainte de a o raporta subiectul ca fiind o ştire. Uneori, reporterii aud informaţii de la cercetători, înainte ca studiul să fie publicat şi vor să capteze atenţia publicului mai repede. Fără un studiu publicat, însă, un reporter s-ar putea să nu deţină toate faptele.
Deci, ce faci pentru a fi mai aproape de adevăr?
Cercetează singur
Poți obține informații suplimentare cu privire la un raport de știri de pe internet. Scrie cuvinte-cheie din raportul de știri într-un motor de căutare și vezi rezultatele. Acestea îţi vor da o mulţime de perspective diferite – în special dacă, despre ceea ce vorbeşti reprezintă o ştire nouă – deci, nu te baza doar pe o ştire care tratează acest subiect. Va trebui să alegi ceea ce vezi, totuşi. Multe dintre site-urile care apar în rezultatele căutării, nu pot avea cele mai exacte și actualizate informații.
Pe site-urile comerciale (site-urile cu URL-uri care se termină în .com) vezi dacă au anunţuri publicitare. Dacă au, pot fi părtinitoare în favoarea agentului de publicitate. Desigur, având anunţuri publicitare pe un site, nu înseamnă neapărat că este părtinitor. Dar, dacă vei fi un „consumator de informaţii” bun, va trebui să iei în consideraţie această posibilitate.
De asemenea, verifică dacă un doctor sau un expert medical a revizuit informaţiile pe care le citeşti şi dacă data informaţiilor este recentă.
Site-urile web ale agențiilor guvernamentale de sănătate – cum ar fi National Institutes of Health (NIH), the Centers for Disease Control and Prevention (CDC) și The U.S. Food and Drug Administration (FDA) – dau, de obicei, acurateţea şi imparţialitatea. Organizaţiile medicale stabilite, cum ar fi The American Academy of Pediatrics (AAP) şi asociaţii, precum The American Psychiatric Association (APA) reprezintă alte surse bune.
Cere ajutor
Cel mai bun mod de a înţelege cu adevărat nouătăţile în medicină este să întrebi pe cineva, cum ar fi un medic sau un profesor de ştiinţe, pentru a descoperi ce înseamnă.
Jordan a vorbit cu profesorul ei de ştiinţe, despre povestea antidepresivelor. Acesta a ajutat-o să înţeleagă faptul că, anumite antidepresive (la fel ca cele pe care le lua sora ei) sunt BUNE pentru tineri. De asemenea, a ajutat-o să descopere că rezultatele studiului nu înseamnă că toţi tinerii din studiu s-au sinucis în timpul medicaţiei. De fapt, în acest studiu, niciunul dintre pacienţii care se aflau sub medicaţie, nu s-au sinucis. În schimb, unele raporturi spun contrariul. Jordan a învăţat şi faptul că, este foarte important pentru tinerii care iau antidepresive să meargă la medic frecvent, în acest fel medicaţia poate fi monitorizată şi ajustată.
Citind sau vizionând ştiri medicale, nu constituie un substitut pentru a nu merge la medic. Încercând să te tratezi singur sau schimbând sau oprind medicaţia pe care o iei, bazându-te pe ceva ce ai citit sau ai auzit, poate fi periculos. Rapoartele de știri se concentrează adesea doar pe aspectele pozitive și nu menționează efectele negative sau secundare ale unui medicament sau tratament. Sau, pot raporta un efect dramatic sau secundar a unui medicament care, este într-adevăr foarte rar, nu reușesc să menționeze numărul mare de pacienți care s-ar putea îmbolnăvi grav, în cazul în care nu iau medicamentul. Medicul te poate ajuta să cântăreşti beneficiile şi riscurile.
După cum a descoperit Jordan, înţelegând ce se află în spatele ştirilor medicale, poate aduce cu sine îngrijorare şi preocupare. Și, știind mai mult, te poate ajuta să pui întrebări bune despre propria sănătate, atunci când mergi la medic.
