Mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare, kinetoterapia foloseşte un sistem de exerciţii fizice cu acţiune asupra întregului organism. Există o serie de termeni sinonimi, cum sunt, cultura fizică medicală sau gimnastica medicală, utilizaţi de diferite şcoli medicale.
Kinetoterapia reprezintă o metodă terapeutică de mare valoare în recuperarea completă sau parţială a pozițiilor deficitare sau a deficienţelor de ordin morfologic şi funcţional ale aparatului locomotor (traumatice sau reumatice), în deviaţiile coloanei vertebrale şi în afecţiunile neurologice.
Eficienţa kinetoterapiei este condiţionată de o serie de factori, în primul rând de cooperarea bolnavului, care trebuie să fie conştiincios în respectarea continuităţii tratamentului pe anumite perioade de timp, destul de mari în cazul anumitor boli şi, efectuarea corectă a programului de terapie.
În al doilea rând, nu trebuie să existe fenomene dureroase care să împiedice executarea în bune condiţii a lecţiei de gimnastică medicală. Trebuie să se realizeze o bună relaxare a musculaturii şi să nu prezinte fenomene de contractură musculară.
Pregătirea programului se face şi prin alte mijloace terapeutice de recuperare (medicamente, proceduri de fizioterapie, masaj), care creează condiţiile cele mai bune pentru activitatea funcţională a segmentului afectat. Evitarea apariţiei durerilor în timpul lecţiilor de gimnastică medicală sau instalarea lor după terminarea şedinţei de terapie, prezintă o deosebită importanţă, deoarece reapariţia fenomenelor dureroase are efecte negative în evoluţia afecţiunii, determinând apariţia sau amplificarea unor fenomene patologice, cum sunt contractura musculară şi redoarea articulară (lipsa mobilităţii articulare).
Efectele induse de către kinetoterapie asupra organismului sunt numeroase:
- la nivelul aparatului cardiovascular se îmbunătăţesc condiţiile hemodinamice prin scăderea frecvenţei cardiace, creşterea debitului cardiac, creşterea volumului circulant, reducerea tensiunii diastolice, îmbunătăţirea circulaţiei sângelui la nivelul arterelor principale ale inimii şi sistemului muscular. În consecinţă, se ameliorează activitatea cardiocirculatorie şi creşte capacitatea la efort fizic;
- la nivelul aparatului respirator măreşte amplitudinea mişcărilor cutiei toracice şi a diafragmului, menţine elasticitatea cutiei toracice, îmbunătăţeşte ventilaţia pulmonară şi activează schimburile gazoase;
- asupra sistemului digestiv acţionează prin îmbunătăţirea tonusului musculaturii gastrice, ameliorarea tonusului veziculei biliare, cu îmbunătăţirea evacuării bilei;
- la nivelul sistemului nervos reglează echilibrul proceselor nervoase, favorizează echilibrul între tonusul simpatic şi cel parasimpatic, stimulează procesele trofice şi îmbunătăţeşte calităţile activităţii motorii, echilibrul, forţa şi precizia;
- în ceea ce priveşte procesele metabolice din organism, provoacă intensificarea proceselor de oxidoreducere, creşte consumul de oxigen, favorizează consumul de glucoză la nivelul sistemului muscular şi micşorează nivelul glicemiei, având drept consecinţă profilaxia bolilor vasculare degenerative.
La nivelul aparatului locomotor are următoarele efecte:
– menţine elasticitatea ligamentelor şi mobilitatea articulară, împiedicând apariţia redorilor articulare;
– tonifică musculatura prevenind apariţia hipotoniei şi a hipertrofiei musculare produse, de un repaus mai îndelungat, ca în cazul imobilizărilor în aparatele gipsate;
– prin îmbunătăţirea circulaţiei periferice, ameliorează hrănirea articulaţiilor şi muşchilor, combate edemele post-traumatice;
– menţine diferitele segmente ale corpului aliniate corect şi face prevenirea sau combate atitudinile vicioase;
– readaptează bolnavul din punct de vedere funcţional şi îl face apt pentru activitatea motorie, necesară activităţilor uzuale care, treptat ajută persoana să se reintegreze în activităţile desfăşurate înainte de apariţia suferinţei.
Adaptarea efortului fizic din timpul şedinţei de kinetoterapie la posibilităţile funcţionale ale bolnavului, se face prin dozarea încărcăturii, a duratei şi a poziţiilor de lucru folosite. De aceea, indicaţiile vor lua în considerare întotdeauna stadiul şi forma clinică a bolii, iar programul se va stabili individualizat, pentru fiecare caz în parte.
Kinetoterapia este o metodă valoroasă de recuperare a deviaţiilor coloanei vertebrale, fiind indicată în corectarea cifozelor, scoliozelor, lordozelor, cifo-scoliozelor, etc., obezităţii, diabetului zaharat, oricărui tip de contractură, hipotonie sau hipertrofie musculară, refacere după efort intens în cazul sportivilor de performanţă, diverse afecţiuni neurologice (paralizii, hemiplegii, paraplezii), diverse sechele după intervenţii chirurgicale, etc.
